Pe scurt: treptele de granit alunecă iarna din cauza finisajului, nu din cauza pietrei. Granitul lustruit se ține bine pe uscat și devine alunecos imediat ce prinde apă, iar cu gheață e și mai rău. La exterior se cere finisaj aspru — fiamat sau buciardat —, o pantă mică pe treaptă ca apa să nu stea, și iarna zăpadă curățată repede, cu nisip în loc de sare. Dacă treptele sunt deja lustruite, se pot face mai sigure fără să fie scoase — cu benzi antiderapante sau cu covorașe de cauciuc.
Ce găsiți în articol
Pentru că apa umple spațiul dintre talpă și o suprafață perfect netedă, iar talpa nu mai are de ce să se prindă. Granitul lustruit e exact o astfel de suprafață: neted ca sticla.
Partea care surprinde: pe uscat, lustruitul nu e alunecos. În unele măsurători făcute pe uscat, granitul lustruit a ieșit chiar mai aderent decât același granit fiamat. De aceea o treaptă lustruită pare sigură vara, în showroom sau în ziua montajului. Numai că aderența pe uscat nu spune nimic despre cea pe ud — cele două merg adesea în sensuri opuse. Proba adevărată a unei trepte de exterior se face cu apă pe ea.
Iarna se adaugă al doilea necaz: apa care rămâne pe treaptă îngheață. Pe o peliculă de gheață alunecă orice finisaj, oricât de aspru. De aici cele două lucruri de care depinde o treaptă sigură: suprafața (să prindă talpa când e udă) și apa (să nu rămână pe treaptă).
Pentru treptele de afară, fiamat sau buciardat. Amândouă lasă piatra aspră, cu relief mărunt, care rupe pelicula de apă și dă tălpii de ce să se agațe.
| Finisaj | Cum se obține și cum arată | Pe treptele de afară |
|---|---|---|
| Lustruit | șlefuit până la luciu de oglindă; culoarea cea mai intensă | de evitat pe suprafața călcată; bun pe contratreaptă și pe elemente verticale |
| Fiamat (granit antiderapant) | trecut prin flacără; fața devine granulată, mată, culoarea ușor mai deschisă | alegerea obișnuită pentru trepte, terase și alei |
| Buciardat | lovit mecanic cu un ciocan cu dinți; relief mai adânc decât la fiamat | foarte aspru; bun unde e multă apă sau pantă, se curăță ceva mai greu |
| Sablat | jet de nisip sub presiune; asprime fină, uniformă | bun, cu aspect mai discret decât fiamatul |
| Periat | periat după fiamare; mat, plăcut la atingere | mai neted decât fiamatul; mai degrabă pentru zone acoperite |
Două lucruri de știut înainte să alegeți. Primul: finisajul schimbă culoarea. Același granit negru arată negru-oglindă lustruit și gri-închis mat fiamat, așa că cereți să vedeți o mostră în finisajul pe care îl comandați, nu doar piatra lustruită din expoziție. Al doilea: asprimea ține murdăria ceva mai mult. O treaptă fiamată se spală cu peria și cu apă, nu doar cu mopul.
Combinația pe care o vedem cel mai des și care arată bine: treapta fiamată, contratreapta lustruită. Pe verticală nu calcă nimeni, deci luciul poate rămâne acolo unde scoate culoarea pietrei. Despre ce piatră rezistă afară am scris în articolul despre piatra naturală la exterior.
Cu un test, nu din ochi. Două metode apar cel mai des în fișele tehnice ale pardoselilor, și merită să le recunoașteți când vi se arată o cifră.
Un braț cu un patin de cauciuc e lăsat să cadă și să frece suprafața, uscată sau udată. Cât de mult îl frânează suprafața se citește ca valoare a pendulului (PTV). Ghidurile britanice de siguranță, care folosesc acest test ca metodă de referință, împart rezultatele în trei trepte: 0–24 înseamnă risc ridicat de alunecare, 25–35 risc moderat, iar de la 36 în sus risc scăzut. Pentru piatra naturală există un standard european de încercare care descrie aceeași metodă cu pendul.
Vin dintr-o metodă germană în care un om încălțat merge pe o rampă unsă, înclinată tot mai mult, până alunecă. Unghiul la care alunecă dă clasa: R9 între 6 și 10 grade, R10 între 10 și 19, R11 între 19 și 27, R12 între 27 și 35, R13 peste 35 de grade. Capcana: scara începe de la R9, nu de la R1. R9 nu înseamnă „foarte bun”, ci treapta cea mai de jos; pe ud, o suprafață R9 poate fi prea alunecoasă.
Ce aveți de reținut de aici: când vi se spune că o piatră e „antiderapantă”, întrebați în ce finisaj și măsurată ud sau uscat. O cifră luată pe uscat nu vă ajută la o scară de afară. Iar pragurile de mai sus sunt recomandări de ghid, nu o lege românească — la noi regula e scrisă altfel, cum se vede mai jos.
Cere rezultatul, nu un finisaj anume. Normativul privind proiectarea clădirilor civile din punctul de vedere al siguranței în exploatare, NP 068-02, spune la capitolul despre rampe și scări exterioare două lucruri care privesc direct treptele:
Același normativ dă și relația după care se croiesc treptele ca să nu obosească și să nu împiedice: două înălțimi de treaptă plus o lățime trebuie să dea între 62 și 64 cm. Pentru persoanele care merg greu, treapta are cel mult 16 cm înălțime și cel puțin 30 cm lățime; perechile recomandate sunt 15 × 32 cm și 16 × 30 cm.
Normativul nu scrie „fiamat”, nu dă o valoare de pendul și nu dă o clasă R. Spune doar că scara nu are voie să alunece pe ud și că apa nu are voie să stea pe ea. Finisajul aspru și panta sunt felul obișnuit în care se ajunge acolo.
Normativul se adresează proiectării clădirilor civile. La o casă, cum se aplică la lucrarea dumneavoastră stabilește proiectantul; noi îl cităm aici ca reper de bun-simț, nu ca sfat juridic.
Cu o pantă mică spre în față și cu margini care lasă apa să cadă. O treaptă perfect orizontală ține apa după fiecare ploaie, iar noaptea apa aceea e gheață.
Mai multe despre piatră, grosimi și ce ne trimiteți găsiți pe pagina trepte din granit și marmură.
Lopata întâi, apoi nisip. Varianta cea mai blândă cu piatra e să dați zăpada jos repede, înainte să fie bătătorită și să se facă gheață, și să presărați nisip, care dă aderență fără nicio chimie.
Sarea obișnuită topește gheața, dar are un preț. Clorurile intră odată cu apa în porii pietrei și ai rosturilor, iar la uscare cristalizează și împing din interior. Conservatorii care lucrează cu piatră veche avertizează că sarea de drum și clorura de calciu fac cel mai mult rău pietrelor poroase, cum sunt marmura și gresia. Dintre cloruri, clorura de magneziu e socotită cea mai puțin dăunătoare.
Granitul e de partea bună a acestei povești: e o piatră densă, care trage foarte puțină apă — fișa granitului Negru Absolut din depozitul nostru trece o absorbție de 0,02–0,06% din masă. Cinstit spus, nu am găsit măsurători făcute anume pe trepte de granit date cu sare, așa că nu vă promitem că sarea nu-i face nimic. Partea vulnerabilă a unei scări nu e însă placa, ci rosturile și patul de sub ea. De aceea sfatul rămâne același și la granit: sare cât mai rar, nisip cât e nevoie, iar primăvara o spălare bună cu apă.
Încă două obiceiuri care strică treptele: gheața spartă cu toporișca sau cu ranga ciobește muchiile, iar lopata de metal trasă cu colțul zgârie luciul contratreptelor. O lopată de plastic și o perie aspră ajung.
Nu trebuie scoase. Cele mai la îndemână două soluții se pun într-o după-amiază și nu strică piatra: benzile antiderapante lipite și covorașele de cauciuc. Nu le vindem noi — se găsesc în magazinele de bricolaj —, dar merită să știți cum se pun ca să și țină.
O bandă cu suprafața aspră, ca un șmirghel gros, lipită de-a lungul treptei, aproape de muchie — exact unde calcă piciorul la coborâre. Nu schimbă piatra: dacă nu vă plac, se dezlipesc.
Ce hotărăște dacă țin, după instrucțiunile de montaj ale producătorilor: piatra curată, degresată și complet uscată, iar suprafața la cel puțin 4 °C în momentul lipirii. Se pun deci toamna, într-o zi uscată, nu în prima dimineață cu gheață. După lipire se apasă bine cu o rolă, pe toată lungimea. Pe granitul lustruit se lipesc direct; pe piatra aspră sau poroasă, aceleași instrucțiuni cer întâi un grund. Afară se tocesc cu timpul, mai ales la capete, și se înlocuiesc.
Un covoraș greu, din cauciuc, cu găuri prin care se scurge apa, așezat pe fiecare treaptă. Se vând gata făcute, pe mărimi de treaptă — de pildă 25 × 75 cm sau 30 × 100 cm.
Avantajul lor: nu se lipește nimic de piatră. Primăvara le strângeți, iar treptele arată ca în prima zi. Două lucruri de urmărit: covorașul să stea întins și să nu alunece el însuși pe piatra udă, iar din când în când să-l ridicați și să măturați dedesubt, fiindcă apa și nisipul se adună sub el.
Dacă vreți ceva definitiv, mai sunt trei căi, fiecare cu limitele ei:
Pentru benzi, covorașe și tratamente nu am găsit măsurători făcute înainte și după, pe ud. Dacă cineva vă promite o cifră, cereți să o vedeți. Flacăra, cu care se face finisajul fiamat în atelier, nu e o lucrare de făcut pe o scară deja montată, lângă ușă și tencuială.
Cu datele de mai jos vă putem răspunde din prima:
Noi croim piatra la dimensiune și o livrăm; montajul îl fac echipe partenere, cu care vă putem pune în legătură la cerere. Scara din poza de sus e din granit gri și a fost fotografiată chiar în timpul montajului.
Mult mai puțin decât cel lustruit cât timp e doar ud. Pe gheață alunecă orice piatră, indiferent de finisaj. De aceea contează și panta treptei, și curățatul zăpezii înainte să înghețe.
Sub o copertină adâncă treptele stau mai mult uscate, dar zăpada adusă de vânt și tălpile ude ajung și acolo. Recomandăm fiamat pe suprafața călcată și lustruit doar pe contratrepte.
Granitul trage foarte puțină apă, deci e mult mai puțin expus decât marmura. Sarea atacă însă rosturile și patul de sub plăci. Folosiți-o rar, preferați nisipul și spălați treptele primăvara.
Da. Cel mai repede, cu benzi antiderapante lipite lângă muchie sau cu covorașe de cauciuc așezate pe trepte. Definitiv, cu caneluri frezate sau cu tratamente care mătuiesc luciul; acestea din urmă schimbă aspectul pietrei, deci se încearcă întâi pe o zonă ascunsă.
Depinde de numărul de trepte, de dimensiuni, de piatră și de finisaj, așa că nu dăm un preț fix pe sit. Trimiteți-ne datele de mai sus și primiți oferta gratuită în cel mult 48 de ore.
Trimiteți-ne măsurile scării și câteva poze, iar noi vă răspundem cu oferta în 48 de ore. Cereți o ofertă gratuită sau veniți la depozitul din Cazasu, Brăila, să vedeți granitul fiamat lângă cel lustruit și să puneți mâna pe amândouă. Vorbim cu răbdare și fără grabă.
Spuneți-ne ce aveți de făcut și cât de mare e suprafața. Primiți ofertă în 48 de ore, cu tot cu transport propriu în Brăila, Galați, Tulcea, Buzău și Vrancea. Sau veniți la depozitul din Cazasu și alegeți placa cu mâna dumneavoastră.